în această noapte scriu și beau
iarăși mă îmbăt cu apă chioară
sufletul îmi scârțâie la luna plină
parc-un câine-ar rupe o vioară

mă lovește-n tâmple când se-ntoarce
și îmi umple fața de plictis
sunetul acesta care nu-mi dă pace
și-mi strivește visul cu alt vis

ca niște greieri se aud departe
viclenii zori ce ochii au să-mi fure
mi-ascut cu mâna stângă mâna dreaptă
să pot să trec săgeată prin pădure

apoi îmi jumul bufnițele nerostirii
îmi fac din pene haine de cuvânt
sub mantie sunt gol sunt împăratul
fără împărăție pe pământ

curtenii mei de vază-s maidanezii
iar curtezane mâțele tărcate
în barba popilor sfios ne giugiulim
să ni se ierte gura de păcate

miroase blana noastră a plăcere
sub care năpădim prelung și straniu
coroana se bălăngăne fără idee
c-a fost ipocrizia unui craniu

la dracu dar să bem în rest nimic
această apă ce-a coclit paharul
chiar eu sunt câinele rupând cu dinții
viorii mele nestrunite harul