Am să-mi îngrop amaru-n miazănoapte
Și-am să mă torn cenușă-n miazăzi
Alerg de-a curmezișul inimii
Când mă-nfășor în somn de mere coapte.

Scriu despre mine straniu și dușman
Pătrund de după geana mea închisă
Bătrânilor mei munți mă las promisă
Și mai adaug peste noi un an.

Ce poftă lungă de-a sorbi din râuri!
Ce gând nebun de-a clocoti prin stâncă,
Să mă pătrund de jalea ei adâncă
Spre a mă naște iarbă printre grâuri.