Poate ar trebui
sa-ti scriu
despre oglinzi paralele?
Sau despre
imagini abstracte,
cu plan in plan,
cu trairi in trairi,
in limbaj intortocheat
de versuri fugare?

Si daca-ti spun simplu:
TE IUBESC
ce este?
Nu cuprind
aceste doua cuvinte
in ele tot universul?


……………………………..

Mi-e ciuda pe simplitatea
vorbelor inventate
la rascruce de drumuri…

Pe neputinta timpului
de-a se intoarce,
pe mile nebune,
pe maini asezate
sub perna…

Mi-e ciuda
pe tigara
ce-o duci,
atat de simplu, la buze…


Mi-e ciuda
pe tot ce atingi,
chiar si numai in treacat…

De ce?
Nu stiu…
Nu stiu si nici
nu mai vreau
sa-mi gandesc algebric
Iubirea…

Ai fost vreodata iubit cu furie?
Zi-mi, ai fost?
Sa simti cum se sparge de tine
valul?
Cum noptile trantesc
la pamant sori?
Te-ai gandit vreodata
ca, inchisa in turnul de piatra,
O fata
sapa cu mainile goale
loc de O raza?


Sa nu-mi scotocesti
Cuvintele,
cautand sens de poem,
nu e poem.
E Viata…
Si putin imi pasa
de toti poetii
adunati in cercuri
de la Homer incoace!…
Viata-i un cerc
ce nu se va inchide
NICI O DATA…