Există dimineți în care
mă trezesc cu o poftă nebună de atingere
ca și cum simțul tactil
răzvrătit după noaptea opacă
se revarsă peste marginile epidermei mele
jinduind o atingere
ca și cum
fiecare celulă se preface în mână întinsă
Argus tactil
simt fiecare fibră sub degete lungi
textură după textură flămând pipăind
poftă atavică după lumea dintâi

Noroc că de obicei sună brusc telefonul
celulele redevin celule
epiderma se retrage cuminte în matcă
zâmbesc tâmp trag aer în piept
și răspund formal: „Alo?”