Ocean sălbatic, plutești prin mine,
Răsfrânge-ți setea și orgoliul mut,
Colindă-mi încăperile, transformă-te în șine,
Vindecă și rănește, la fel ca la-nceput...

Un coridor de Soare și de Lună,
Clădește-mi noaptea asta, știu - ești priceput,
Vreau ca în zori să mor ca o regină,
Mâncată de iluzii, trădând tot ce-am avut...

Un cap, două, trei...să cadă!!!
Rușinea-mi sângerândă teama să înfrângă
Tu să te-ncurci în sufletu-mi și să-mi cazi pradă,
Plătești cu viața:surâsul mi-ai făcut să plângă!!!

Am obosit să nu exist, trăiesc și mor,
Secunde și milenii se suprapun străine
Pierdută sunt, a ta, un râu mistuitor,
Un foc ce-și face loc, noroc, printre ruine...

Vibrez, mă sting cu-un pas tânguitor,
Briceagul trupul îmi destramă în șiroaie
Și glasu-mi se derivă, clacând unduitor
Iar în privirea-mi tristă moare ultima ploaie...

Chiriaș grăbit,fugi ca să ascunzi o faptă,
Devii hoinar, ca un castan cu sâmburele chinuit
Tu n-ai știut, dar ai iubit doar o prințesă moartă,
Lăsându-te cuprins de-un destin putrezit...

.......................................................

Un om cu ochii plânși parcă se-oprește-n port,
În fața mării, în capelă merge să se-nchine,
M-arunc în valuri și mă prefac că am uitat să-not,
Și poate-așa, o să mă iubească și pe mine...