Curge linistita Dunarea,
Duce cu ea amarul meu
Sa-l inece in mare pentru totdeauna.

Strigatul meu spre Dumnezeu
A ramas intemnitat
In biserica cu o singura turla.

Pescarusi costelivi
Se bat pentru regretele mele,
Lepadate odata cu rasaritul soarelui.

Inima inca batand,
A fost ciopartita de o cioara milenara,
Ce asteapta ca un om sa moara.

Suspinele mele
Sunt duse de vant
La urechile unui Dumnezeu crud si marunt.

Lacrimile mele ce au cazut odata sunt sterse
De ploi ce cad
In ritm de mars funerar.

Oasele mele le-a curatat
Timpul crud cu oricine,
Nepasator ca nu-mi mai curge sange-n vine.