Dar ce poveste să mai spunem încă?
eroii toți și-au murdărit privirea
cenușăresele sunt măritate
și plozi cu mucii șnur le trag de fuste
aici, la granița dintre nimicuri
aș vrea să stau o vreme. Înc-o vreme

Cum tălpile își cer dintotdeauna
fireasca așezare pe nisipuri
și mersul meu împiedicat și aspru
mă poartă iarăși dintr-o parte-n alta
a unui drum ciudat și lăturalnic
visat de mine-n serile de iarnă.

Acum alătur una lângă una
silabe fără de-nțeles și verbe
iar dacă țip se-ntoarce doar ecoul
mai pur decât cuvintele rostite
mai limpede ca laptele lehuzei.

mai sincer decât liniștea amiezii