mă ajung din urmă cuvintele
pipăindu-mi cu mâini de orb căușul sânului
dinspre cer
doar plânset
și totul pentru o îmbrățișare

ploaia mângâie
scheletele căzute
mormane de cioburi nenăscute priveliști
pe altare înschise sub ziduri

iartă-mă
trăiesc în numele celor
ce și-au pus drept steag de izbândă
sufletul meu



După poemul: Realitate-n undă de reverber