Cu corpul de înger,
Cu păru-auriu,
Jumate-ascunsă-n cearșaf,
Mă face să tremur,
Să fiu mult mai viu
Și să nu am nevoie de ceas.

Cu vocea moale,
Cu ochii-nchiși,
Respirând puțin sacadat,
Mă face să tremur,
Chiar pare un vis,
Și mă las ușor îmbătat.


Cu pielea fină,
Cu miros aromat,
Suflându-mi șoapte discrete,
Ma face să tremur,
Și iar am picat
Sclavul nopții eterne.


Cu sânul fierbinte,
Cu tremurul slab,
Cearșaful acum pe podea,
Mă lasă să tremur,
Și vreau să stau treaz,
Cu mine lipit strâns de ea.