Plâns
Ikmar
Plâng copiii fără mamă
Căutând o alinare
În lumea ce se destramă
Sub păcate-ucigătoare.

Plâng părinții-ndurerați
Pentru fii și pentru fiice
Văzându-i greu încercați
De ale vieții aspre bice.

Iar copacii de pe drum
Neclintiți de vijelie
Lacrime uscate-acum
Varsă simțind moartea vie.

Plâng icoanele-n altare
Rând pe rând, încep să cadă
Ignoranța le doboară
Și nu-i nimeni să le vadă.

Zac copiii-n bălti de sânge
Din morminte-ai lor părinți
Cheamă un Dumnezeu ce plânge
La căderea multor sfinți.

Plânge Cerul și Pământul
Sub poveri și grele patimi
Și durerea o cântă vântul
Prin suspine și prin lacrimi.

Plânge cerul, plânge marea
Plânge viața și se frânge
Dragostea privește zarea,
Ignoranța și visarea
Omului... care nu plânge.