Buzele tenebrelor mă alintă,
îmi șoptesc mistere antice,
îmi revarsă elixirul cunoașterii,
îmi mângâie trupul ostenit...
Surasul unei raze pătrunde
prin spărturile de cremeni,
se multiplică și se împraștie
în toate colțurile,
pe toți nervii ce acum tremură de bucurie,
pe toate arterele și venele ce clocotesc cu roșul lor aprins.
Întunericul se retrage neputincios ca o pată a trecutului
ca și când n-ar fi viețuit niciodată în mine, cu mine, pe mine...