Aș fi vrut să fie mai simplu mamă
dragostea e un banc prost n-ai aflat încă
e un moft cumpărat o dată cu ziarul din Piața Romană
ai sperat să ajung cineva sus
și am ajuns sus mamă așa cum ai vrut
am învățat mult și cu sârg
am vorbit politicos
mi-am cântărit cuvintele
(nu sunt grele mamă nu dor
numai cuvintele tale se-așază greu în mine)
am ajuns sus
și sunt atât de jos încât ideea de coborâre e „not applicable”


ai uitat ceva însă
(sau o fi fost la „și altele”)
nu m-ai învățat nimic despre a fi fericit
sau măcar despre a-ți dori...
dragostea e un simplu accesoriu
sau o boală de piele
știu
mă feresc cât pot
m-am îmbrăcat bine mamă
nu mă atinge nimeni
nu-ți face griji
bărbații întârzie prea des
lângă femei pentru care încă n-au aflat
că nu mai simt nimic de mult
(probabil au fost politicoși
au învățat cu sârg
și-au ajuns sus)
așa că stai liniștită mamă
nu mă iubește nimeni
doar dumnezeu în chip de cerșetor mai bate uneori la ușă
și poștașul

nu mai am timp
pentru visele mele
sunt mai mereu pe fugă
așa e când ești „sus” dar te obișnuiești
m-ai învățat temeinic tot ce era de învățat
te-am învățat pe dinafară
te recit în somn
și-n drum spre birou

visează mamă tu în continuare pentru mine
dacă mai e ceva în plus ce n-am știut să fac
eu o să-mi cumpăr ziarul azi
așa ca moft
ca ultimă extravaganță...