Am incetat să mai cred
Că două suflete se împerechează
Și nasc apoi un alt suflet.
Se naște acolo ceva... dar câtă trudă
Să crești rodul împerecherii lor,
Ca pe un copil
Răsfățat.

Câtă dragoste cere el să crească
Se hrănește cu zbuciumul lor
Se adapă din lacrimile lor
Se joacă cu slăbiciunile lor,
Iar dacă îl răsfeți prea mult
Se plictisește
Și pleacă.