un gând căzut aiurea pe vrejul uscat al gurii
plesnește noaptea sub obrajii aprinși
degetele îți dezmieardă inima șovăielnică a cine a mai fost
mi-am așezat astăzi gândurile în poală
sunt pline de litere ce se cer sacrificate
pe nopțile bântuite cu pași lini cu frica zvâcnind a nu mai fi
în lumina oglinzii ți se dezlină trupul firav ca într-o noapte fără stele
sângele trist zburdă freamătă ca un dus întors
noaptea și-a întins brațele e doar noaptea el
undeva dincolo de orizonturi

a trecut vârsta minunilor
lacrimile violete au doar gustul mirărilor
o dată la șapte ani
îmi suflec sentimentele până dincolo de inimă
crizantemele își răsfață risipa în culori
aș vrea să te știu toamnă aruncându-ți roadele
în cuibul unui piept dezgolit a iubire
muzica doar tu o auzi
când cerul molatec
te aseamănă doar priviri
când buzele speră doar un surâs
când inima așteaptă vorbe ciudate
când dăruiești celuilalt iubirea ce dăruie în tine
când dragostea se spală pe mâini de fiecare dată

crezi în speranța vieții regăsite
iubești fiindcă nu te poate iubi

doar în vise

așa
trec
zilele