de-atatea treceri trupul mi-a ramas ravasit
toamnele se invart in jurul meu
rascolesc, adulmeca, strivesc
simt cum trupul meu asemenea banilor marunti
va ajunge sa fie calcat in picioare.


tocmai acum cand am ajuns
in deplina armonie cu mine insami
si caut frumusetera lucrurilor la vedere
nu cea ascunsa in cuvinte
sau trambitata cu surle si trambite.


au trecut anii imi spun deseori
florile infloresc tot mai putine pe ram
dar imi despart zilele in bune si rele
arunc intotdeauna ce e stricat
de frica sa nu devina viata mea
simplu container pentru deseuri.


am adunat in mine armonii
unele le mai scot la lumina
inca MAI AM dimineti IN CARE
ma trezesc acoperita de roua.


in nopti tarzii mai dezbrac cate o iubire
si o las sa se rasfete
doamne, sa nu fie ultima imi spun
si strang crispata ca de ultima data
intre palme carnea iubitului.


dar mai sunt si zile cand ma joc in gand
ma iubeste, nu ma iubeste
inca nu mi-a iesit niciodata un numar par
dar uneori mi-e frica....
cum o fi oare sa te joci
de unul singur de-a iubirea?