teama se ascunde în inimile noastre întinse peste masă
în pauza dintre două cuvinte
verdele e culoarea în care podurile se rup
de-aici oamenii sunt doar un decor din ce în ce mai lichid
povestea se întoarce
în noi cineva a aprins o lumină

despre mine tăceri despre tine
dar hai mai bine să mâncăm
să ne prindem clipa aceasta într-o bucată de pâine
rupe-mă
de lanul acesta de iarnă aștept încă ninsoarea dintâi
ca pe un șirag de perle nenuntite

despre noi am umplut spațiul
și niciodată nu vorbim despre asta
închipuim cu fețele întoarse ca două lumini ale unei singure umbre
brațe ale aceleiași cruci