stau la gura sobei ca sub reflector teracota-i spartă cerul căptușit
iernile vin dinspre flăcări adumbrite sau iar cântă hornul răgușit

îmi deșir din ochi tăciuni albaștri din imagini nopți cu norii verzi
aerul miroase-a nuci și-a mere coapte păsări degerate prin livezi

cocoșat precum o roabă veche îndopând hambare cu nimic
m-am dat arderii de sine pradă mi-am croit visări de alambic

și topit și întregit mai pur m-am pătat cu sânge de licornă
lepădat-am umbre de prăsilă jupuindu-mi pielea mea diformă

dragii mei strigam în casa goală tare-aș vrea când vin să beau
eu intrând să spuneți bună seara să n-aud cum înjurați că stau

poate dinții mei ținând vătraiul ce n-a scormonit și v-a uitat de tot
poate brațul meu uscat de lemne să îl car ce n-a mai fost să pot

aș scoate din buzunare bomboane cu rai candia și iad caramel
din mantaua-mi fără copci la piept mi-ar ieși pe gură un cățel

hai râdeți actorul mirați-vă coada
vă car în cuvinte pe scenă zăpada