Unghie în suflet




Aruncă-mi o unghie vopsită în negru
să-mi alint sufletul mâhnit de ideea
de năpârlire de pielea-mi de mulatru
pentru a hoinări singur, aievea, pe aleea
dintr-un fir de păr înfiripată;
Pe drumu-ți ascuns ce lumea din jur
nu îți vede ceața îngropată
stau și citesc cu efort de-abajur.

Aruncă-mi o geană din perdeaua luminii
ce-ți acoperă seara un gând obosit,
ș-o tai și să-mi fac semnul treimii
să nu mă sting împăienjenit.
Din scrum din țigara-ți amară, abil
înfig o pată cenușie în panza cea albă,
ca un pictor de geniu mă reneg subtil
sub lacrima uleioasă din a cerului salbă.

Aruncă-mi o unghie, dar de astă-dată
să fie din degetul piciorului stâng,
vreau sa rup ramura cu frunză uscată
dar mă uit pe mine sub ea și cenușa îmi strâng.
Seduci dimineața
când învii sub un nume celest,
in apă de râu ți se scaldă fața
și nu-l înțelegi de ce curge trist.