Târgul e între noi


De foarte de sus, de deasupra cerului,
de pe marele Jupiter
Pleoapa cosmică se deschide ca doua aripi
moarte dilatate de mare,
care e singura sursă prin care se
inspiră spațiu din timpul auster;
pensula ce conturează petele de albastru
renunță la chemare
și astfel tot negrul cuprins de transparent
de hău și vid de numere
tânjește cântând pe portative
caci viața-i împachetată
doar în noi, între noi doi, între
toți oamenii ce devin pulbere
deviind de la unul la altul într-o
nouă femeie mai robustă.
Intre noi versuri și cântece de
necrologuri și baie de botez,
nici după moarte nu ascedem spre
parțile înalte la fel cum
nici o pasăre nu zboară deasupra
norilor, cum marinărescul crez
zice că barca odată plecată
pe orice drum nesăbuit
după aprige furtuni și potrivnici
curenți de mare, ea
revine chiar și cu un singur
lemn în portul natal.
Totul se toarnă intr-un
cristal de forme și se bea,
viața se-nghite pe ea însăși ca
o lauză in fum de mangal.
Inecăciosul gaz de vânt e-mprăștiat
monedă între popoare
e de schimb, neguțător de
suflete prin ceasul geologic,
e printre noi din când în când un
târg și e plin de sare
să ne cicatrizeze rana trupului
pentru gestul tragic.