nu știți cumva unde mi-e îngerul l-am
rătăcit și precis că ultima oară l-am zărit pe drum făcând pe-a saltimbancul printre aripile sale în mijlocul unor fetițe mute, sub un
machiaj puternic orb
dansa
posibil decadent ca să le impresioneze, iar toți îl priveau de sub pelerinele de ploaie invidioși
încercând să imite un nu știu
ce rotitor
descântând eroic sabia-și întoarsă, iubind absurd, nesfârșit și
murind astfel roșu

uneori pipăia pe sub piele, uneori mat în căutare, frigid, zero de pene, de unu al lui a voce închis, uneori era înger

de vremuri, era eu