Mă plimbam într-o zi cu ferestrele deschise la ochi
Și nu vedeam nimic de ștergătoare
Oamenii mă priveau cu ferestrele închise și-mi spuneau
Că nu văd nimic.
Mi-am oprit ștergătoarele și am văzut
Că mergeam pe un fir gros de mucegai
Ceilalți mă ignorau de jos cu speranța unui fir proaspăt
De pe care(afirmau ei) nu poți nicicînd să cazi
să cazi
să cazi
Eu mi-am continuat plimbarea cu gînduri ținute în lesă
Și mi-am dat drumu’ la cîini
Să vadă ăștia că eu am siguranța zilei de mîine
Cu ștergătoarele, firele, lesele mele.