îmi spunea cineva că sunt o foarte ciudată colecționară
și-mi râdea tăcut între palme
îl țineam pe-atunci cât se poate de strâns aproape că-mi intraseră speranțele-n carne
cu așchii și oase cu tot

dimineața aceasta mi-a lăsat fără timbru și adresa expeditorului
bine oricum cine mai colecționează timbre în ziua de astăzi
cam ciufulit de atâta venire expresă
cu aerul acela de prietenie complice tăcând pe marginea cuvintelor
un adevăr.

Ne-am făcut prezentările eu sunt Bianca sau Iulia sau și mai cum
fără nume de familie te rog m-a întrerupt grăbit
mie de fapt poți să-mi spui cum vrei tot așa voi răspunde
zâmbea aproape cochet simțeam c-ar fi vrut să îi dau mai multă atenție
m-am întors cu spatele am sorbit din cafea i-am spus
dimineața aceasta sunt amară dar pot să îți dau și ție cafea eu o beau fără zahăr

chiar în acel moment când simțeam știți cum simți întotdeauna că urmează să te îndrăgostești
chiar în acel moment spun când începeam să mă uit la el să-l adulmec fiară – vânat
ai intrat tu din neunde și ca de obicei mi-am spus cât de frumos iubește omul acesta aș putea
să mă așez pe o piatră doar cu marea de jur împrejur m-aș uita te-aș iubi simplu
dinspre tot înspre tot
așa că am prins repede adevărul în pumn acolo unde mai am cicatrici de tot felul

adevărul mai poate aștepta o altă zi
dacă nu
nu ar fi primul fals din colecție