Curățam de pe mansardele cerului
Nălucirile unei tornade sărate
Și zdrențe galbene-
Veșmântul shaolinului zburător.
Se umpluse călimara de nimfe-
O sprijineam pe șold,
Pictam,
o nouă scrisoare către neant.
Lipeam la urmă pe buzele Lumii
Timbrul de vară cu un copac în deșert,
Așa cum femeile neamului meu nomad,
Își sigilau, până la urmă, iubirile.