Să faci din casa morții
templul vieții,
și din instincte leagăn
de idei,
să naști bucurii din
suferințe,
în întuneric să frămânți
scântei.

De sub asfaltul nepăsării,
să scoți, ca iarba, colți
către lumină,
Să ai un colțișor curat,
chiar dacă te tăvălești
în tină.