In gradina Ghetsimani

In rugaciune nu ramane unul langa tine.
Nepasatori, adorm. Si tu ramai
Cu Printul Intunericului doar, la capatai,
Rugand pe Tatal sa se faca voia Lui de bine.

Va intelege omenirea jertfa ta?
Cand nici-un ucenic macar nu mai vegheaza,
Dupa-nvierea ta, va mai veghea
O fiinta doar, cu amintirea treaza?

Sudori de sange peste fata ti se scurg,
Si iei paharul care ti se-ntinde,
Il duci la buze in agonicul amurg
Si iei, eliberat de-ntregul univers ostil, a Tatalui merinde.

Cand te intorci la cei ce-au adormit
Iti plange ochiul drept, si ochiul stang iti rade, din iubire,
Stiai ca vei rabda de-aci-nainte-un infinit, smerit,
Doar sa se faca voia Celui mai Presus de-ntreaga Fire...