Punte inutilă peste nici o apă sau hău,
cu rost ești și tu. Ce rost? Bambus vibrînd,
poate doar ție vasală. Poate ți-i silă de pasul
care te-ar călca, poate ți-i silă de ochiul
lipit curios de fibra și mușchiul tău.
(Explicația virilă te umilește.) Cine voiește
să te atingă cu mîna, atinge umbra ta; și cine
crede că atinge umbra ta, atinge Utopia.
Punte inutilă, bătrînă,
Fără urme de tălpi, goală de rost, stearpă în taciturnie,
cît dorit-am (prin caznă adeseori) să găsim un înțeles
chiar în firul de pulbere. Născocitorul tău
a fost un monstru Arhitect, care, ironic, a trecut pe aici,
să ne umilească de tot, prin tine. Dacă primilor
dezlegători li se tăia căpățîna (al tainelor miez
dezvelindu-l), taie-mi-o! Punte inutilă,
geniul răului respiră în preajma ta. In preajma ta
stăm, chiar dacă ne ucizi. Nu avem nimic de pierdut.
Nu avem nimic de cîștigat. Respirăm în preajma ta,
Fără să te atingem. Doar cu gîndul traversăm peste tine,
spre terra damnata , de unde
nici un sol n-a vestit o farîmă de solie.