Gândurile-mi zboară,
Nimic nu mai stă în loc,
Timpul trece ca o umbră,
Prin ochii mei de inorog.
Și-cerc în fugă,
s-ajung să văd,
s-ajung să simt,
cum nu mai sunt nimic…
ci, cum am devenit minut.
Și din durere să mă nasc,
Să fiu o alta,
Să suferiți când mă vedeți
să regretați odată!
Când eu voi fi o nouă zi,
O nouă dimineață…
În Universul, în Galaxia
Ce m-au apreciat așa…