agonia
english

v3
 

Agonia.Net | Policy | Mission Contact | Participate
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texts by the same author


Translations of this text
0

 Members comments


print e-mail
Views: 8562 .



Cele trei surori
poetry [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
by [Rene_Char_ ]

2005-11-30  | [This text should be read in romana]    |  Submited by



Dragostea mea cu rochie de far albastru,
eu îți sărut obrajii și febra lor în care
cu tainice plăceri lumina doarme.

Iubesc și plâng în hohote. Sunt viu.
Inima ta e-acest Luceafăr cu veșnica durată neînvinsă
care se rumenește înainte
de-a întrerupe lupta Constelațiilor.

În afara ta, fie ca trupul să-mi devină vela care alungă vântul.

I.

În urna timpurilor secundare
Era de cretă pruncul pe cale de-a se naște
Și mersul despicat al anotimpurilor
Adăpostea cu iarbă neștiutul.

Cunoașterea divizibilă
Zorea cu ploi torențiale primăvara.
O mirodenie locală
Sporea lungimea florii apărute.

Comunicare crunt batjocorită,
Scoarță sau chiciură depuse;
Aerul învestește, sângele ațâță
Și ochiul face taină din sărut.

Dând viață drumului deschis,
Veni vârtejul la genunchi;
Și-acest elan, al lacrimilor pat
Cu el se reumplu, dintr-o bătaie.

II.

A doua scoate-un strigăt și evadează din
Albina ambiantă și din roșcatul tei.
Ea e o zi de vânt neîntrerupt,
Zarul albastru-al luptei, pândarul zâmbitor
Când lira lui rostește: “Ce vreau, se va-mplini!”

E ceasul să se tacă
Să se devină turnul
Râvnit de infinit.

Cel ce pe sine se vânează fuge de casa lui fragilă
Vânatul îl urmează acuma fără teamă.

Lumina lor e-atât de-naltă și sănătatea lor atât de nouă,
Încât cei doi care se duc fără să-nsemne nimic deosebit
Nu simt cum îi aduc din nou surorile la ele
Cu-n lung căluș, călușul de cenușă, pe albele păduri.

III.

Acest prunc purtat pe umăr
Þi-e povară și noroc.
Tu, pământ în care arde orhideea înflorită.
Nu mi-l obosi de tine.

Rămâi floare și hotar,
Rămâi mană, rămâi șarpe;
Ceea ce himera strânge
Nu stă mult în adăpost.

Piară ochii făcuți altfel
Și cuvântul ce descoperă
Rana care se târăște la oglindă, e stăpâna
Celor două văgăuni.

Umărul, cumplit se cască;
Mut, vulcanul se ivește.
Tu, Pământ, pe care crește aruncând luciri măslinul.
Totul piere și devine trecere.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. poezii
poezii
poezii  Search  Agonia.Net  

Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Privacy and publication policy

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!