în oraș a intrat un robot și fug speriați oamenii în toate părțile
din ochii lor curge o frică densă inundând stațiile de metrou
și intersecțiile unde mașinile țiuie părăsite în grabă

robotul smulge blocuri cu fierăstraiele din maxilare
le aruncă la întâmplare motoarele și șuruburile huruie îngrozitor
pe străzi frica iese prin găurile capacelor de canalizare

umbra vâscoasă a robotului acoperă orașul ca o apocalipsă
mirosind a pucioasă

pe ce a mai rămas dintr-un trotuar lavinia mă sărută speriată
sub ploaia de sânge de bucăți de beton și membre umane

eu mă încordez mă arcuiesc eu țâșnesc
ventuza pumnului meu i se lipește de maxilarul imens
robotul
se zbate cu picioarele convulsive pe spate cablurile lui sâsâind în aer șuierând
pentru câteva secunde nesfârșite

praful acoperă ca o ciupercă orașul