Emoționat, te-am ridicat în soare,
Și te-am apropiat de gîndul meu,
În pene-ți are loc o sărbătoare,
Și-n spate ți se-nalță curcubeu.

În ochii tăi aprind o lumînare,
Să nu-ți mai fiu prin iriși emigrant,
Să dau un sens smochinelor amare,
Și un miros de pace cu levant...

Emoționat, de aripi te prindeam,
Crenguțele subțiri îmi percepeau
Un dur fior necunoscut de ram,
Iar frunzele mai mari te-adăposteau...

Pe al meu umăr îmi erai o mierlă,
Un cîntec trist se deapănă ușor,
Eu te-am simțit ascunsă ca o perlă
În lumea-n care eu mă desfășor.

Emoționat, te legănam pe ram,
Un fulg de nea aduce vestea tristă
Căci prea ferice ești și măsuram
Secunda cînd vei deveni artistă.

Am fluturat o frunză îndelung,
Þi-am scrijelit în trunchiul meu doar forme
Și aripi eu ți-am dat ca să alung
Tristețea în șoptiri cuneiforme.

Și am născut în frunze adierea
Să poți avea suflarea unui cînt,
Să simți în zbor și tril toată plăcerea
Pe care ai trăit-o în cuvînt.

Emoționat, ascult mierla în cîntec
Și tu, apari plutind din înălțimi,
După ce anii ți-au trecut prin pîntec
Cu lacrimi de irozi și anonimi.

Îți aranjezi trei pene și eu număr,
Și mă privești în ochi ca un odor,
Vei adormi pe trunchiul ca un umăr,
Eu, te cuprind cu-același drag și dor...