duminica acesta
e precum un ochi
care se scurge încet
spre pieptul meu
o stâncă rea și mohorâtă
crește într-una spre Nord
în vârful peniței
picătura de cerneală
la fel de caldă
precum sângele meu
ar face orice
pentru a mă opri să ucid
ultimele rezerve
ale speranței și inocenței
Dumnezeu calcă peste mine
atât de adânc
încât mă simt
catapeteasmă
pe care îngerii
plâng litere
ca niște alice de foc
spre pieptul meu
alice care lasă în urmă
găuri
prin care nu se vede nimic
doar o păpușă stricată
spune înfundat... ma-ma