Toropeala cuprinse pe cei de sub ceas,
Tot ard și se aprind
Lumânări în palat. Lângă el,
Totul e galben.

Dâre de ceară mă leagă de deget.
Mă gem două vorbe, ma cheamă un glas,
Din colțul batistei îmi iau bun rămas,
Pe scaun plânge un înger.

Un caier de gânduri și un tort de amintiri,
Pereții se apleacă în genunchi, o întreb de vrea să se mire.
Auriu luminile sfârâie,
Și mama

Brodează flori pe-o cămașă de lacrimi.

Ne ținem de mâini într-un mișcător dans static
Gâtul tău vânăt agale se-ntinde,
Spre veșnica-pomenire, veșnic mireasă s-o ții.