Întinsă ești în așternuturi moi
cu formele pierdute în contur,
în zâmbet curgi peste umerii goi
prin ochii tăi închiși de clar-obscur.
Mă-mbie coapsa ta de fecioară,
unde lumina stă răzvrătită
iar suflul tău tresară în ceară
când îți lasă forma dezvelită.

O desăvârșită închisoare,
cu ale sale zăbrele de fier
mi-este privirea rătăcitoare
în sânul tău adâncit de mister.