Învălui umbra orelor firave
Din ceasul ce renaște întristare,
La masa unde stă o lumînare,
Potop de gînduri aspre și hulpave.

Pe-o buză de pahar preling încet
Secunda plănuită pentru spasm,
Săracă, goală, tristă, pleonasm,
Decoct ordinator dintr-un ascet...

Se tînguie precum un metronom
Stricat de-o elongație strivită
Un gînd lîngă o șoaptă nerostită,
De-același hiper-x ca un monom.

Un deja-vu adăugat orbitei,
Un acronim la baza unei ore,
O umbră între patimi carnivore,
În frac de silogism cedînd ispitei.

Se risipește fumul precum clipa,
La o secundă lumînarea lăcrimează,
Se stinge-ncet și parcă-ngenunchează,
Ridîndu-mi la șablon stereotipa...

O lumînare și-un pahar matol
O cameră pustie într-o noapte,
Un univers de umbre și de șoapte,
Un glonț pus la o tîmplă de pistol!


Lui Adrian Munteanu pentru "Învălui umbra orelor firave "