Îmi dărui Soraya, troiene ce-n vise,
În joaca nebună de năstrușnici copii,
Le-aș vrea de la cer să ne fie trimise
Și chiot să dăm pentru noi bucurii.

Aduși în obraji au de geruri bujori,
Băiatul și fata de joacă-n zăpadă.
Dar după o vreme-i încearcă fiori,
Lăsând fericirea în ochi să se vadă.
…………..
Hoinar voi veni, pe poclada cea albă
S-aștern un omagiu de cântec și flori,
Iar ție la gât, să-ți fac cetina salbă
Și-o ninge-o zăpada ce cade din nori.

Bujorii-n obraji n-or mai fi de la geruri,
Ci arșiță pusă de-ai inimii sori.
Simțirea îi mută în largele ceruri,
Iar joaca ridică iubirea la nori.

***