sfesnice-n dangat din cruce adie
pe spatii intoarse-n corida cea vie
din straiele vremii se zbuciuma dor
ce poarta pecete destinului zbor

ce lunga e noaptea cu lacrimi invinse
cazute din miezuri de traznete-ncinse
pe bratele rozei ascunse in piept
coboara un inger cu chip de poet

vibreaza cuvantul ce seara il lasa
pe sirul de vieti ce moartea apasa
culpabil spirala din gene rescrie
caderea luminii aproape pe vise invie

un cosmos galactic redus la scanteie
danseaza si musca secunda pe glie
atomic iubirea raspunde-n apeluri inalte
explozii de rai intre noi mai departe

cu flacari si traznet pasim intre vise
inchisi in cochilii de doruri deschise
adanc fascinati de-ncantarea ce doare
la cresterea cerului intre noi, duios ca o floare

incet, in ritmuri rebele si vii
ascultam universul cum toarce iubire