Întâi a fost un gând îndepărtat,
Ce mă purta spre tine vrând să vii,
Să-mi pui sub bradul de la noi din sat,
O pungă cu bomboane, jucării.....

Am stat și am văzut că sărbătoarea
Trecuse. Am crezut că-n avion,
N-a mai putut fi luată și scrisoarea,
Ce-am scris-o pe hârtie cu-n creion.

Sub lacrimile-amare ce-am vărsat,
Așa am hotărât: când am să cresc,
Copii mei, când eu voi fi bărbat,
Or să primească tot ce își doresc.

Așa gândesc și-acum în orice an,
Când mai visez la satul meu străbun,
și mai aștern pe gând de băietan,
Scrisoare peste timp lui Moș Craciun.

În ea, adaug ruga de la prunci,
Cu ce-și doresc în noaptea-mpărătească
Și știu că n-o să fie ca atunci,
Iar darul tău de suflet să sosească.

***