nu pot scrasni din dinti
de fiecare data cand musti
din umeri mei,
goi.
rapusa de aeeasi durere
ma chircesc printre
stanele de piatra,
martore din aceea zi de septembrie
la vaietul frunzelor.
tu!
flamand de gustul carnii
nici nu observi ca mana mea dreapta
e putrezita .
alungata ,in ploaia de foc
ma ard incet dorintele pacatului
mai exista pentru mine iertare
de vreme ce am manjit cu sange
insemnele cenusii ale pamantului?
imi mai e oare permis
sa calc in lumina soarelui
daca terestrul nu imi mai apartine??
da!
ma voi elibera din bratele tale reci.
trecand dincolo de moarte
am sa imi sap mormant
in universul nimanui;
iar atunci nici muscatura ta
nu va reusi sa imi sfasie carnea
libera!nici cerul,
nu ma va putea atinge....