Aleargă sania iute peste cale,
Peste omătul așternut agale.
Se-aude sunet viu de clopoței
Desprins din ham de la căluții mei.

Copitele-n zăpadă se afundă
Cu bufnituri ce câmpul îl inundă,
Ritmate-n timp cu glas de zurgălăi
Ce-n armonie se presară peste văi.

Iar clinchetul se pierde printre dealuri,
Cum pierd arinii chiciura pe maluri
Și-n urmă numai vântul mai adie,
Ecouri stinse dintr-o simfonie.

Și peste-ntreaga zare se întinde,
Atâta liniște cât pot cuprinde
Doar fulgii ce se-aud cum se așează
Pe pături ce în alb se colorează.