colind amarul să-l îmbun
ca să mă lase-n prag de iarnă
lipsit de griji pân` la Crăciun
când voi primi din ceruri taină

la izvorașul de lumină
ce pruncul ne-a adus prinos
m-oi adăpa și orice vină
se va schimba în gând frumos

iar sărăcia poa` să fie
așa de lucie și amară
Crăciun sărac e bucurie
măcar o oră într-o seară

***