carnea mea asculta tainele lumii
sintetic vorbind de fitilul cu ceara
mă aprindeam în formă de arcă

lipiciul de care depindeam
mă ținea strâns de asfalt
acolo unde lumea mi se părea mare,
țintuit fără vlagă
împrumutam voci desarte

"ziua de mâine va trece și ea"