vă mai aduceți voi aminte
de Câț-pisoi, nu prea cuminte,
ce-avea alăturea de el,
prieten bun pe Ham-cățel ?

e pentru noi istorii timpul
purtate-n ton cu anotimpul,
povești de-afară sau din casă
din iarna asta luminoasă.

întâi, vorbim despre ninsoare
„ce se întâmplă Ham, știi oare ?”
întreabă Câț văzând de sus
căzând ceva ca dintr-un fus.

„să trecem pragul, să vedem !”
a dat pisoiul un îndemn
și au pășit sfios să vadă,
căzând cernut prima zăpadă.

„e puf de pui !” își amintește
cățelul-Ham și se grăbește
să prindă-n bot un fulg de nea
ce lin, de sus, spre el plutea.

Însă, vai ! toți fulgii ninși,
s-au topit în prag atinși,
născând uimire în cei doi,
Ham-cățel și Câț-pisoi.

iacă-tă, după o vreme
le apar ceva probleme:
curtea noastră cunoscută,
albă-i toată, nevăzută.

unde-i stratul ? dar trotuarul ?
cușma are porumbarul.
doar le poți ghici in soare
stând ascunse sub ninsoare.

cu privirile uimite,
pe afară rătăcite,
cei doi s-au întors în casă
și-și fac planuri pe sub masă.

în știuta lor tradiție,
pregătesc o expediție
peste zi, de mers pe-afară
și-o pornesc așa-ntr-o doară !!!

***