Mă tot întreb: Ce e Femeia?
Un corp?... Un chip?...
Vuietul Mării care sparge-n valuri,
Pe țărm, Palate de nisip?

Femeia Lumii!... E o Mamă
Cu pruncul împietrit la sân?...
E, oare, Ana tăvălită
Cu un Ion din sat, prin fân?

Femeia Lumii!... E Mireasă?
E Îngerul lângă Altar?...
E o exotică Prințesă
Cu zâmbetul ascuns sub voal?

Femeia Lumii!... E fetița tăticilor?...
Micuța Sfântă ?...
Sirena marelui Ulise?...
Singurătatea care cântă?

Femeia Lumii!... E Soție?
În trup de-Adam, Întâia Coastă?...
Fata Morgana?... Nebunie?...
Celebra Pasăre Măiastră?

Femeia Lumii!... E Bunică?...
Copilăria tuturor?
E Apa Vieții?...E Iubire
Născută-n Eden ca izvor?

Femeia Lumii!... E Gioconda,
Sufletul Pictorului- geniu?
Mama Natură care plânge
ÃŽn pragul noului Mileniu?

Femeia Lumii!... E Fecioara Maria,
Cea Fără de Pată ?...
Căderea Troiei sub Elena?
E Frumusețea-ntruchipată?
---------------------------------------
Spunea odată, Minulescu:
,,Eu știu c-ai să mă-nșeli chiar mâine...
Dar fiindcă azi mi te dai toată,
Am să te iert- e vechi păcatul
Și nu ești prima vinovată!...''