Lucia Daramus

Cîntec – Fotografia Number One

A dwarf standing on the shoulders
of a giant may see farther
than the giant himself
spunea cîndva o zînă ce-și făcuse
casa de alabastru la numărul șase
strada Mareșal Ion Antonescu pe care
într-o zi nefastă bătută-n chihlimbar
trecu îndoliata adunare
fanfare, alăute, Chevrolet
Ford Combi goneau prin lacrima
luxoasei înmormîntări :
Unde mergeți spre cactușii
dinspre Nord îl întrebă pe uriaș
palida zînă galbenă de atîta
A dwarf standing on the shoulders
of a giant may see farther
than the giant himself
Dar el, el….cel ales
gînd de vultur
de poet! puternic lob central frontal
peste care tronează șold de femei
el…el…ultim cuget ultim poem
capabil de lepădare de sine
să-și doneze în cristelnița cuvîntului
rinichiul pietrificat poate și ulcerul
el-
rînji pînă la stele cu strungăreața
prin care trecu un BMW :
La raliul de versuri
Un fin miros de vin
un miros de spumă albastră
cu valuri în valuri de alcool
îmbălsăma spre groapă mersul
lepădătorilor de boli spre
salvarea ultimă a omenirii.
La înmormîntare s-au strîns
cu mic cu mare
mortul pitic, uriașul
alți pitici, alți uriași
uriași pitici, piticii uriași
uriașii uriași, piticii pitici
în total atît cît să încapă
pe lungul bulevard al Mareșalului
3 BMW 33 Fiat 333 mașini Nissan
3333 mașini Peugeot ultimul model
decapotabil, cu butoane la bord
spre care doar faci cu ochiul
și pe dată locul rămîne gol
un sinistru haos de început
în urma hăului cu 33333 km / h
doar pietrele de la rinichiul
uriașului prin lepădarea de sine
umpleau căscatul hău
spre care aluneca vertiginos…..
Dar cine a murit, se-ncumetă
să-ntrebe palida zînă de pe
Mareșal Ion Antonescu, nr.6, ap. 266
tel./fax 661266
e-mail: zî[email protected]
Lovit de-atîta durere
cît să-și înece pleurii în Kent
cît să-și îmbăieze ciroza în alcool
cît să-și sucombe glasu-i de liră într-un infarct
sub rostirea înaltă a propriului poem
uriașul susură printre stele:
un pitic așa de mic
făcea baie într-un ibric
și ibricul s-a răsturnat
și piticul s-a înecat
Vai, Vai, ce păcat
că piticul s-a înecat
Se lamenta uriașul
care n-apucă să-și spună marele-i vers
cărînd pe umerii giganți firimitura metaforă
mortul pitic
Vai, uriașule, spuse zîna
care se făcuse și mai galbenă,
locuia la etajul patru
în apartamentul unui cavou
Vai, uriașule, n-ai vrea să fii tu mortul?
Dar, zînă, nu se poate, eu sufăr pînă
la lepădarea cirozei mele
pînă la crucificarea pancreatitei mele
pentru acest mic poem
cărat pe urmele cernelii umerilor mei!
acum vrei, după atîta sacrificare de mine
să mă transform în el?!
Eu Sînt Cel Ce Este! uriașul spuse
Eu sînt mai marele Poem…………….
Zîna, care învățase de la cavoul ei
în care locuia multe despre această lume
închise ochii palizi spre uriaș. Rosti
povestea despre el :
un pitic așa de mic
făcea baie într-un ibric
și ibricul s-a răsturnat
și piticul s-a înecat
Vai, Vai, ce păcat
că piticul s-a înecat
But ------
A dwarf standing on the shoulders
of a giant may see farther
than the giant himself
Pe mort invidios uriașul fălos
cerși redarea de mine a lepădării de sine
Cîntec – Fotografie Number One:
A dwarf standing on the shoulders
of a giant may see farther
than the giant himself
pînă dincolo de stele unde
din cînd în cînd cu lumina din fulger
un ochi de cer fotografiază pămîntul