În strania obscură a vieții de apoi
ne strângem pielea udă.
Gramul de sudoare se usucă-n noi
ca valul spart pe tărm în plaja larg pierdută.

Străluce-ntins amurgul de-un galben-violet
Și țip.
Dar cine mă aude, căci pare a fi un clinchet,
un ciripit din gura unui știrb.