să iau o gură de votcă, să plec în oraș, să mă întorc acasă,
să privesc ore în șir manechinele din vitrine,
să iau forma vasului
în care scuip dimineața și seara tot răul din mine;

să-i provoc la skandemberg pe toți bătrînii din parc,
să mă umplu de rușine ori de cîte ori întîlnesc
un copil pe stradă;

cineva îmi fură pămîntul de sub tălpi, găsesc un corp de iluminat,
îl sparg, îl iau acasă,
de la mine din balcon veghează de mai multe mii de ani
farul de la capătul lumii;

gata, frate, gata, totul ți-a ieșit așa cum ai vrut,
nu te eschiva, ai reușit, asta e, eu am pierdut, asta e,
noi doi am avut o înțelegere;

să mai iau o gură de votcă, să mai spun o rugăciune,
să mai fac o piruetă,
poate se întîmplă totuși ceva.