Trecea o sanie cu cai
Prin 'naltele zăpezi
Spre rai.
Se-nchină clipa ce ne poartă
Și crezi
Traseul vieții c-ai să-l știi?

Nevrotic mă inchin pe-ascuns
Unei icoane ce n-ascultă,
Mă înspăimânt că-n veci greșeala
Va dibui ascunsu-mi gând,
Că voi rămâne in genunuchi
Cu ochii șiroind de plâns
Și fruntea-n umbră.

Verzi dealuri, verzi coline
Mesianic asfințit
Corăbii trec prin mine
Cu catarge scârțâind sub valuri de furtună
Le-neacă
Și pe mine...