Pătrățelele negre îmi acoperă tâmplele.
Ritmic liniile grele apasă vena cavă.
Ribozomii aleargă , fug de mine.
Mă urăsc.
Pijamaua se strânge de piele,
Apa curge din mine , se scurge.
Frunzele de la vița de vie cad.
Castanii plouă castane.
Aleile îs mov de ploaie,
Îs maro de moarte vegetală ,
cu miros frumos de toamnă.
Iarba-i încă verde ,
cimitirul e-n față.
Harta pe pământ am desenat-o .
Fluierul l-am ascuns în cutie.
Cântecul l-am pus în dulap.
Ciorapul l-am aruncat pe geam ...
dar parcă începeam...