A trecut încă o zi frântă.
Încă o noapte moartă așteaptă să învie.
Tu deja încerci să mai găsești o cale
Să te ascunzi de lumina arzătoare...
Nu vrei să vezi, nu vrei să simți
Decât destinul tău fără speranță.
Poți să plângi mereu, dar niciodată să uiți...
Toate acele lacrimi amare îți vor ușura durerea?
Când totul ar trebui să fie minunat
Eu tot te-am găsit mâhnit și plângând:
Mi se pare că tu vrei să te simți murind,
Să săruți întunericul și să te desparți de lumină...
Nu vrei să vezi, nu vrei să simți
Decât destinul tău fără speranță.
Și când nopțile moarte au trecut,
Zilele frânte rămân...