scriu și merg
stau și șterg
cuvinte
prin zapada
ce s-a plâns
din ochii tăi.

și mă cheamă
să mai stau
pe o geană
și să-i dau
iubire,
nu dojeană.

în ajunul sfânt al viselor
sălbatic răsărit de viață
în zvâcnirea pleoapei tale
avalanșă de tulpini și de petale...
mai ține cineva frâu ispitelor
ce lunecă pe flori de gheață ?

și aș vrea să sfarm altare
și apoi cu mii de lacrimi
să cerșesc în van iertare
dar mă-ndrept spre patimi...
mai ține cineva frâu suferinței
ce lunecă pe flori de gheță ?

tot ce a fost, a fost un vis
pe a ta sprânceană scris
de mâna numai noi doi
dansăm pe-al vieții lac
două flori de gheață care tac
în palma caldă a iubirii...